Ecografia de sold la bebelusi

Ecografia de şold este una dintre examinările esenţiale pentru depistarea displaziei de dezvoltare a şoldului. Este o examinare nedureroasă, sigură şi poate fi repetată de câte ori este nevoie, fără a pune în pericol sănătatea copilului.

Ce este displazia de dezvoltare a şoldului?

Displazia de dezvoltare a şoldului este o anomalie caracterizată prin poziţia anormală a capului femural în articulaţia şoldului. În loc să fie bine fixat în articulaţie, capul femural se mişcă anormal sau poate chiar să iasă din articulaţie, situaţie în care vorbim despre luxaţia şoldului.
Există mai multe grade de displazie, în funcţie de severitatea acesteia. Aceste grade se pot determina doar ecografic sau prin efectuarea unei radiografii. Radiografia este indicată doar daca nu există posibilitatea efectuării unei ecografii sau dacă copilul are peste 6 luni, când ecografia devine, practic, inutilă.

Factori de risc pentru displazia de şold

Displazia de şold apare cu o frecvenţă de 1 la 1000 de naşteri şi afectează mai frecvent copiii născuţi din sarcini cu oligohidramnios sau prezentaţie pelvină. Deasemenea, sunt mai des afectate fetele şi copiii care au fraţi, părinţi care au suferit de displazie de şold.

Simptomele Displaziei de dezvoltare

În formele uşoare copilul poate să nu prezinte nici un simptom la examinarea de rutină.
Atunci când simptomele sunt prezente, medicul copilului va sesiza o mişcare anormală a femurului în articulaţia şoldului, inegalitate în lungimea membrelor, mişcări reduse ale coapsei sau asimetria pliurilor pielii de pe faţa posterioară a coapsei. Părinţii pot observa şi ei unele dintre aceste modificări şi să solicite consult medical.

Ecografia de şold

Ecografia de şold ar trebui efectuată, în mod ideal, tuturor copiilor, în jurul vârstei de 4-6 săptămâni pentru depistarea unei eventuale anomalii de dezvoltare a articulaţiei şoldului. Depistarea cât mai rapidă a displaziei uşurează mult tratamentul, astfel încât, în majoritatea cazurilor, nu va fi nevoie de montarea unui aparat special (hamul Pavlik) sau a gipsului.
Ecografia de şold se poate efectua, teoretic, până la 6 luni, când devine inutilă din cauza osificării capului femural care va împiedica pătrunderea ultrasunetelor.
Dacă în ţările dezvoltate, ecografia de şold face parte dintre examinările de rutină ale nou-născutului şi sugarului, în ţara noastră ea este mai greu accesibilă deocamdată.

Câteva metode de prevenire a displaziei şoldului

1. Nu înfăşaţi niciodată nou-născutul şi sugarul cu picioarele întinse şi lipite între ele. Picioarele copilului trebuie să se poată mişca liber.
2. Când ţineţi copilul în braţe nu îi întindeţi picioarele ci menţineţi-le desfăcute (crăcănate). În literatura medicală este cunoscut faptul că sugarii africani care sunt purtaţi pe spatele, pieptul sau şoldul mamei, cu picioarele desfăcute, dezvoltă mult mai rar displazie de şold.

Nu uitaţi:

1. Dacă aveţi posibilitatea, duceţi copilul la o ecografie de şold, de control, de preferat la 4-6 săptămâni sau şi mai târziu, până în jur de 6 luni. Cu cât investigaţia este efectuată mai devreme cu atât ea este mai fidelă.
2. Dacă copilul are factori de risc pentru displazia de şold (vezi mai sus) ecografia este obligatorie.
3. Ecografia este o metodă de investigaţie nedureroasă care nu are nici un efect nociv asupra organismului copilului.

Ecografia in depistarea precoce a malformatiei luxante a soldului

Ecografia de sold permite vizualizarea structurilor carilaginoase, inaintea aparitiei nucleului de osificare a capului femural (4-6 luni) ce se pune in evidenta prin radiografii, R.M.N., C.T.. Examinarea selectiva ecografica, a soldurilor instabile clinic si apartinand factorilor de risc, poate reduce dar nu elimina cazurile depistate tardiv. Aceste cazuri din urma pot fi excluse prin examenul nou-nascutilor in maternitate si/sau de medicii de familie la prima prezentare. Numai un screening ecografic generalizat al soldurilor nou-nascutilor poate selecta potentialii bolnavi cu malformatie luxanta a soldului.
Virsta pentru examenul ecografic a soldului, cu maximum de eficienta, este nou-nascut si sugar pina la 4-5 luni. Limita superioara de virsta este intre 12 si 18 luni.

Avantajele ecografiei de sold la nou nascuti si sugari:
-        diagnostic precoce, de o acuratete ridicata, a malformatiei luxante a soldului
-        neinvaziva
-        neradianta
-        examinare dinamica a articulatiei soldului
-        masurarea unghiului de acoperire osoasa “?” si cartilaginoase “?” ale capului femural, ce stau la baza clasificarii Graf
-        aplicarea tratamentului ortopedic cit mai rapid, cu verificarea eficientei acestuia
-        nu necesita sedarea pacientului si nici substante de contrast (ca de exemplu in R.M.N.), evitand astfel riscul unor efecte secundare nedorite (reactii alergice, anafilactice, deprimarea functiilor vitale in special la nou-nascuti).