Strabismul la copii

Ce este strabismul?

Strabismul este una dintre cele mai frecvente afecţiuni oftalmologice ale copilului, aproximativ 4 la sută dintre copiii sub 6 ani având strabism. El este suspectat atunci când ochii copilului nu sunt aliniaţi. Mai precis unul dintre ochi, cel bolnav, se va deplasa înspre nas, înspre tâmplă, în sus sau în jos, în funcţie de tipul strabismului în timp ce ochiul sănătos va privi drept înainte. Cel mai  frecvent tip de strabism este cel convergent, în care ochiul afectat se deplasează spre interior. În fapt, nu ochiul propriu-zis este bolnav ci muşchii oculari care sunt inseraţi la exteriorul globului ocular şi care, din păcate nu îşi mai fac treaba corespunzător, rezultând un ochi care nu se poate coordona cu celălalt.

Important! La nou născut, din cauza formei feţei, a nasului mai larg şi a pliului pe care pleoapele îl fac înspre nas, mai accentuat, ochii pot părea asimetrici, nealiniaţi. Acesta se numeşte pseudo-strabism şi dispare până la 3 luni.

Când cerem ajutorul medicului Orl-ist?

Regula generală este ca orice asimetrie oculară care persistă după vârsta de 3 luni să fie văzuta de medicul oftalmolog. După 3 luni, şansele ca strabismul să dispară de la sine sunt minime. De aceea e bine ca copilul să fie consultat cât mai repede şi să fie tratat de un specialist. Un alt motiv pentru care e indicat consultul oftalmologic e faptul că, în cazuri rare, strabismul poate fi manifestarea unor alte boli, mai grave ca şi cataracta, glaucomul, traumatisme craniene şi altele.

La ce să vă aşteptaţi când duceţi micuţul la oftalmolog? La nimic traumatizant, investigaţiile se fac cu surse de lumină, eventual picături în ochi pentru că medicul să verifice dacă nu există şi alte boli pe lângă strabism (hipermetropie, astigmatism, etc.). Nu doare, nu durează mult.

Exista tratamente există pentru strabism?

1. Picăturile pentru ochi. În general este vorba de picături care se pun în ochiul sănătos pentru a îi scădea acuitatea vizuală. Astfel, ochiul cu strabism, va fi forţat “să muncească” mai mult.

2. Acoperirea ochiului sănătos. Are la bază aceeaşi idee ca şi picăturile. Forţarea ochiului cu strabism să “vadă” este un mijloc bun de a-i menţine funcţia şi de a preveni complicaţiile strabismului. Creierul are tendinţa să favorizeze ochiul sănătos şi să îl neglijeze pe cel bolnav iar cu timpul copilul se va obişnui să vadă cu un singur ochi. Dacă nu se face stimularea ochiului bolnav până la 7-8 ani, pierderea este ireversibilă. Stimularea se mai face şi prin exerciţii oculare, efectuate periodic la cabinetul oftalmologic.

3. Purtarea de ochelari, în cazul în care sunt şi alte boli oculare asociate.

4. Intervenţia chirurgicală. Temută nejustificat de mulţi, această intervenţie implică riscuri minime pentru copil. Se lucrează în jurul ochiului corectând inserţiile muşchilor responsabili de mişcarea globului ocular. Nu se taie ochiul şi nici nu se scoate ochiul din orbită în timpul intervenţiei! Operaţiile se fac şi la vârste foarte mici, sub 1 an,  în funcţie de gravitatea strabismului.
După operaţie copilul va fi externat, de obicei chiar a doua zi, şi va trebui tratat în continuare cu picături, acoperirea ochiului sănătos sau ochelari.
Mai rar există situaţii în care trebuie să se repete operaţia după câţiva ani, pentru că în procesul de creştere unii copii pot să piardă avantajele create în urma operaţiei.

5. Injecţiile cu Botox la nivelul muşchilor oculari se folosesc de puţină vreme şi se adresează momentan copiilor care nu au putut fi corectaţi prin operaţie clasică. Posibil ca în viitor să înlocuiască, într-o oarecare măsură, celalte metode.

Mai multe informaţii medicale despre strabism la copil puteţi citi în Manualul Merck sau, în limba română, pe Sfatul medicului.